marius geanta, cezar irimia, ioanel sinescu, florin bacanu si mihai stoiculescu-pacient

Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer a organizat pe 29 Martie 2016 o conferință de presă dedicată luptei împotriva cancerului de prostată.

Acad.Prof.Dr. Ioanel Sinescu, președinte al Asociației Române de Urologie

Toți bărbații care ar ajunge la vârsta de 120 de ani ar suferi de cancer prostatic. Situându-se ca incidență pe locul I, cancerul de prostată îi însoțește, pe mulți dintre bărbați, o lungă perioadă de timp. Cancerul de prostată nu poate fi prevenit, dar depistarea afecțiunii în stadii incipiente oferă șanse reale de vindecare. Orice bărbat trecut de vârsta de 50 de ani trebuie să fie evaluat anual, pentru a i se confirma sănătatea prostatei. Evaluarea constă în determinarea nivelului seric al antigenului specific prostatic (PSA), ecografia aparatului urinar și tușeul rectal. În stadii precoce, cancerul prostatic este asimptomatic. Apariția unor semne clinice de tipul urinării frecvente, dificile, senzația de evacuare vezicală incompletă etc. impun evaluarea urologică chiar înainte de vârsta de 50 de ani. Depistarea precoce a cancerului prostatic oferă șansa controlului bolii pe termen lung sau chiar a vindecării. Spre deosebire de alte forme de neoplazie, cancerul de prostată permite o supraviețuire mai lungă, cu o calitate a vieții mai bună, în condițiile diagnosticului precoce și a tratamentului adaptat stadiului evolutiv al afecțiunii.

Dr. Florin Băcanu, vicepreşedinte Societatea Naţională de Oncologie Medicală din România

“Majoritatea pacienţilor nou diagnosticaţi cu cancer de prostată răspund iniţial bine la tratamentul chirurgical sau medical. Rată de supravieţuire a cancerului de prostată este mare. Studii din SUA raportând o rată de supravieţuire la 5 ani de 100% când boala se manifestă la nivel localizat sau regional. Cu toate acestea, la peste 5 ani de la diagnostic, vasta majoritate a pacienţilor dezvoltă o boală progresivă, rezistentă la tratamentele hormonale. În timp, evoluţia bolii devine mai rapidă, iar 40% dintre pacienţii diagnosticaţi cu boala localizată progresează la stadiul metastatic (95% la nivelul sistemului osos). În general, la doi ani după apariţia metastazelor, pacienţii dezvoltă rezistenţă la tratamentele hormonale. Până de curând, opţiunile de tratament pentru cancerul de prostată metastatic rezistent la tratamentele hormonale erau limitate (chimioterapie) şi erau asociate cu efecte adverse ce aveau un impact negativ asupra calităţii vieţii. După chimioterapie, singura opţiune era îngrijirea paleativă. Aprobarea de către EMA, în 2011, a primului agent non-chimioterapeutic pentru această categorie de pacienţi (abiraterona) a însemnat schimbarea paradigmei de tratament în cancerul de prostată metastatic rezistent la tratamentele hormonale. Tratamentul cu abiraterona este disponibil acum şi pacienţilor români, rezolvând astfel una dintre situaţiile critice din oncologie, în care nu aveam alte soluţii terapeutice etiologice la îndemână”

Cezar Irimia, preşedinte Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România

“Faţă de alte forme de cancer, în privinţa cancerului de prostată stăm ceva mai bine din perspectiva accesului la noile tratamente inovatoare. Anul trecut, a fost aprobat pentru compensare şi unul dintre noile medicamente care se adresează pacienţilor cu cancer de prostată metastatic şi care nu mai răspundeau la celelalte tratamente medicamentoase disponibile. S-a acoperit astfel o nevoie terapeutică majoră, în lipsa acestui tratament pacienţii find practic condamnaţi la moarte. Sperăm că pacienţii cu cancer de prostată să aibă acces gratuit şi complet şi în anii următori la aceste medicamente de ultima generaţie”

Dr. Marius Geantă, co-fondator şi preşedinte Centrul pentru Inovaţie în Medicină

“23 de luni trec, în medie, din momentul în care apar primele semne de afectare a aparatului urinar şi momentul în care bărbatul se decide să rupă tăcerea şi să se adreseze medicului pentru investigaţii suplimentare. De cele mai multe ori, nu o face singur, ci la îndemnul partenerei. Cei aproape doi ani de suferinţă în linişte pot face diferenţa dintre viaţă şi moarte. Cu cât diagnosticul de cancer de prostată se pune mai repede, cu atât şansa de supravieţuire pe termen lung creşte considerabil. Medicina modernă, genomică, ne pune la dispoziţie instrumente sofisticate de diagnostic, care pot indica riscul de boală în situaţia în care, în familie, au mai existat cazuri de cancer de prostată sau care pot să indice dacă o formă de cancer de prostată este agresivă şi necesită intervenţie chirurgicală sau este lent evolutivă şi trebuie doar supravegheată clinic cu atenţie. Alături de clasica analiză PSA, în practica medicală curentă trebuie să-şi găsească locul şi aceste teste genetice din ce în ce mai performante, împreună cu mijloacele inovatoare de tratament chirurgical, radioterapeutic şi medicamentos”.

Mihai Stoiculescu, pacient diagnosticat cu cancer de prostată

„La 59 de ani, împins de la spate de soția mea, am mers pentru prima dată la un consult la medicul urolog. Nu aveam nici o supărare, nici un simptom, trebuia să fie doar un control de rutină. Doar că în urma acelui consult, mi s-a spus că am probleme cu prostata. Primul tratament recomandat de dr. Sinescu de la Spitalul Fundeni, a fost de radioterapie. Am urmat 40 de ședințe zilnice, în urma cărora valoarea testului PSA a scăzut de la 16, la 1,31. Lucrurile au început să evolueze destul de rapid după trecerea acestor ani, astfel că după un nou control, de această dată la dr. Băcanu, mi-a fost recomandat tratamentul cu hormonoterapie. Câțiva ani, până la sfârșitul anului 2014, medicamentele au ținut în frâu valorile PSA, dar curând au început să crească din ce în ce mai mult, de la 130-160, la valoarea 603 în luna februarie a acestui an. Atunci, am început tratamentul cu abirateron, iar după doar o lună, valoarea PSA a scăzut la 188.

Am urmat toate terapiile cunoscute pentru această boală: radioterapie, hormonoterapie, chimioterapie și aceasta a fost tot ce puteam face ca pacient diagonosticat cu cancer de prostată. Pe mine, acest nou tratament mă face să fiu optimist, să privesc înainte, mă face să cred că voi apuca să împlinesc și 80 de ani sau poate chiar mai mult, să-mi văd strănepoții!

Îmi păstrez optimismul, nu mă gândesc că sunt bolnav și aș vrea să le transmit tuturor pacienților cu aceeași boală, să nu intre în panică! Medicina are răspuns pentru toate!”